SCURT ISTORIC AL INSTITUȚIEI

 

Pe la mijlocul secolului al XVIII-lea, copiii populației sârbe din Variaș beneficiau deja de o activitate instructivă. Între anii 1756-1758 ar fi funcționat ca învățător în localitate magistrul Marko care instruia 14 elevi. În 1776 a existat o „Școală trivială ilirică neunită” (școală primară ortodoxă sârbă). Între anii 1776-1789 școala se afla în vechea vatră a comunei și se presupune că era, ca și celelalte edificii de învățământ din acea vreme, o clădire cu două încăperi, una pentru învățător și cealaltă pentru elevi, construită din pământ bătut și acoperită cu trestie. În noua vatră a satului, școala sârbească a fost construită în sudul monumentului existent azi care indică locul vechii biserici.

După colonizarea populației germane în localitate și aceasta a fost preocupată de înființarea unei instituții de învățământ. Primul învățător la școala germană a fost J. Greberhardt  între anii 1786-1796. Școala era cu o singură clasă și nu există date despre numărul elevilor care îi frecventau cursurile. Despre aspectul primei școli nu există informații, fiind menționat doar locul construcției „la colțul sud-vestic al curții a doua în strada bătrână”. Clădirea nu se deosebea de celelalte case din acea vreme.

După anexarea provinciei civile a Banatului la Ungaria a existat un regulament intitulat „Ratio educationis”, adoptat în 1777, conform căruia învățământul sârbesc și german din Variaș avea aproape aceeași organizare și aproape același conținut.

În anul 1806 apare o nouă „Ratio educationis” care readuce preponderența spiritului religios în învățământ. Organele bisericești primesc drepturi sporite în controlul învățământului. Tot în această perioadă a existat la școala sârbă primul învățător calificat, Gheorghe Brancovici. În anul 1805 a venit la Variaș învățătorul Michael Huber și a funcționat ca învățător la școala germană între anii 1806-1836. El era de formație „educator al poporului”. Era un mare iubitor al muzicii și această pasiune le-a transmis-o și celor 14 copii ai săi. Unul dintre fiii săi a fost compozitorul Karl Huber. Pe clădirea școlii vechi de astăzi s-a pus, în 1889, o placă comemorativă care atestă că în acest loc s-a născut compozitorul Karl Huber, la 1 iulie 1827. Michael Huber a renunțat la postul său din Variaș în favoarea fiului său Mathias. Acesta a fost între anii 1836 și 1869 învățător superior la Variaș. Îndeplinind și functia de director, Mathias Huber a avut o activitate didactică remarcabilă, răsplătită cu decorația „Crucea de argint cu coroană”. Prin legea din 1843-1844 s-a reușit impunerea limbii maghiare ca limbă obligatorie de predare în scolile germane. În 1844 școala s-a lărgit la două clase și, ca urmare a introducerii obligativității limbii maghiare, corpul învățătorilor se completează cu cei care aveau misiunea de a învăța elevii germani noua limbă.

În anul 1821 s-a construit biserica catolică și în 1828 cea ortodoxă sârbă. Conform tradiției timpului, școlile s-au ridicat în vecinătatea bisericilor: în 1823 localul școlii germane și în deceniul patru al secolului al XIX-lea, școala sârbă.

După înfrângerea revoluției de la 1848, Banatul era desprins de Ungaria și, împreună cu Voivodina alcătuiau o provincie distinctă sub autoritatea Vienei. În plan școlar, Curtea de la Viena a convenit să lase pe seama bisericii organizarea, conducerea și controlul școlilor poporale. În anul 1855 acest drept a fost acordat bisericii catolice, iar în anul 1862 a fost acordat și bisercii ortodoxe. Școlile din Variaș trec astfel sub autoritatea bisericii devenind școli confesionale. În 1868 școala germană din Variaș se deconfesionalizează, transformându-se în școală comunală și fiind retrasă de sub tutela bisericii. Odată cu transformarea în școală comunală, școala germană s-a lărgit la trei clase.

Școala sârbă a rămas confesională, fiind administrată de comitetul parohial. În 1872 populația sârbă a construit un nou local școlar în apropierea bisericii la care s-a adăugat, în 1902, încă o clădire care cuprindea o clasă și locuința învățătorului, transformate ulterior în cantina internatului. În anii ’80 ai secolului al XX-lea aceste edificii au fost demolate. Pentru școala germană a fost ridicat, în anul 1874, un nou edificiu școlar lângă casa parohială, având trei săli de clasă și trei încăperi pentru locuințele învățătorilor. În 1883, datorită numărului mare de copii, școala comunală germană s-a lărgit la patru clase. În anul 1890, școlii comunale germane i s-a adăugat  clasa a V-a. În 1899, școala comunală s-a transformat în școală de stat. În anul 1902 s-a construit pe aceeași locație, lângă casa parohială catolică, școala nouă, numită actualmente școala veche.

Școala populației germane din Variaș a rămas, după 1918, școala de stat, dar, de data aceasta, românească. Școala sârbă a rămas pe mai departe școala confesională. Din 1926 școala de stat s-a extins cuprinzând șapte clase și avându-l ca director pe N. Marschall. Între anii 1926 și 1934 a funcționat în cladirea școlii de stat o școală de ucenici. Din toamna anului 1938, a fost înființată școala cu limba de predare română, primul învățător fiind Virgil Georgescu. Se răspundea astfel necesității de instruire a copiilor români ai căror părinți veniseră în cea mai mare parte din zona Bihorului.

În toamna anului 1942 școlile de stat din localitățile cu populație germană s-au predat către această minoritate. Același lucru s-a întâmplat și în Variaș. Limba română a rămas însă materie obligatorie în planul de învățământ.

În 1944 școala sârbă funcționa cu șapte clase. La 1aprilie 1946 își înceta existența școala confesională sârbă, după aproape 200 de ani de funcționare.

După ce România a devenit stat comunist, în anul 1948, ca urmare a reformei învățământului, s-au înființat în Variaș trei școli de șapte ani cu limbile de predare română, germană, sârbă și o școală de patru ani, cu limba de predare maghiară, fiecare având conducere separată. Unificarea școlilor din punct de vedere administrativ s-a produs în 1959, rezultând o singură instituție școlară cu patru secții : română, germană, sârbă și maghiară. Primul director al școlii unificate a fost Draga Luchin, căruia i-a urmat Matei Boldovina și, din 1968, Ion Stănică.

După reforma școlară din 1948, învățământul este în întregime laicizat, se promovează obiectele de învățământ cu conținut științific, dar activitatea didactică și extradidactică este pusă în slujba propagării ideologiei partidului comunist. Educația se desfășura pe cicluri : clasele I-IV-ciclul I, la care predau învățătorii și clasele V-VII (mai târziu V-VIII) ciclul al II-lea, la care predau profesorii. În clasele ciclului II cursurile școlii Variaș erau frecventate și de elevi ai localităților vecine: Gelu, Sâmpetru-Mic, Bărăteaz, Satu-Mare etc. pentru care, în anul 1949, s-a înființat un internat mixt. În primii ani, din cauza absenței cadrelor didactice calificate, la ciclul II au predat mulți suplinitori, din rândul învățătorilor sau al absolvenților de licee teoretice. În anii ’50 sunt repartizați în Variaș primii profesori calificați.

În anul 1961 s-a trecut la învățământul general obligatoriu de opt ani, iar din 1969 de zece ani. Începând cu anul școlar 1975-1975, școala din Variaș a devenit școala generală cu clase afiliate (prima treaptă de liceu), la liceul din comuna Periam. Între 1968-1989 instituția i-a avut ca directori pe Ion Stănică și Alois Muller. Ultimul a funcționat la școala din comuna natală între anii 1955-1985, ocupând atât funcția de director (pentru o perioadă mai scurtă), cât și pe cea de director adjunct. Ion Stănică, originar din localitatea Leicești (Argeș), a activat la școala din Variaș între anii 1953-1990. Fiind numit director în anul 1968, a reușit să obțină de la autoritățile raionale fondurile necesare pentru construirea unei școli cu două etaje și încălzire centrală. A fost o performanță deoarece pentru localitatile rurale se aprobau construcții mai mici, cu un etaj. Proiectul noii clădiri școlare l-a facut inginerul pensionar Peter Ficker, iar munca pentru ridicarea edificiului au prestat-o locuitorii comunei: români, germani, sârbi, maghiari, meglenoromâni, ucrainieni, rromi. Școala nouă a fost fundată în 1969, terminată în 1970 și dată în folosință în 1972, cu ocazia celei de a 25-a aniversări a Republicii. În perioada 1987-1992 la școala generală din Variaș a funcționat și o secție de liceu seral, treapta a II-a cu profil mecanic, așadar școala noastră a avut clasa a IX-a și a X-a curs de zi, clasa a XI-a, a XII-a și a XIII-a seral. Atunci în școală erau 800-900 de elevi.

 

După 1990, datorită plecării masive a șvabilor în țara de origine, secția germană s-a desființat, ca și  secția sârbă care a functionat o bună perioadă la ciclul primar, cu clasele I-IV simultane. În anul școlar 1989-1990, la școala Variaș au fost înscriși în total 738 de elevi, dintre care 559 în clasele I-VIII, 129 la liceu clasa a IX-a și a X-a și 50 de elevi la seral, în clasele a XI-a, a XII-a și a XIII-a. Existau, în acel moment, 32 de cadre didactice. În anul școlar 1991-1992, pe lângă cei 500 de elevi din clasele I-VIII mai sunt înscriși și 14 elevi în clasa a XIII-a seral, aceasta fiind ultima promoție de liceeni de la Variaș.

În anul 1992 s-a desființat internatul școlii și tot din acest an dispare funcția de director adjunct la școala Variaș. Această funcție este reobținută după 10 ani, în 2002. Funcția de director adjunct a fost ocupată prin concurs de către domnul profesor Rabota Ion, care a ocupat și funcția de director între anii 1990-1999.

Numărul de elevi ai școlii a început să scadă treptat. Astfel, din 3 rânduri de clase paralele rămân doar 2, în anul școlar 2004-2005 doar clasele a VI-a și a VIII-a sunt câte 3, iar din anul școlar 2007-2008 vor rămâne câte două la toate nivelele.

Din anul 1997 școala devine parteneră a Fundației pentru o Societate Deschisă, apoi S.O.N., iar azi este parteneră a Educația 2000+. Cu sprijinul acestora s-a reușit dezvoltarea bazei materiale a școlii.

În zilele noastre, elevii şcolii învaţă în două localuri care oferă condiții optime pentru desfășurarea procesului didactic. Primul, construit în anul 1902, a fost renovat în perioada 2012-2013, fiind adus la standardele de confort contemporane. Al doilea local, o clădire cu două etaje, a fost construit între anii 1969-1970, prin munca voluntară a locuitorilor comunei.

Prin antrenarea în activități diverse,  școlare și extrașcolare, prin eforturile făcute în planul dezvoltării instituționale, școala din Variaș și-a creat o imagine pozitivă nu doar la nivel județean, ci și național și chiar european. Între anii 2005-2008, instituția noastră a fost școală parteneră într-un proiect european de tip Comenius Multilateral cu titlul: ”De la întuneric spre lumină”, iar între anii 2010-2012 a fost școală coordonatoare în proiectul Comenius Multilateral cu tema:”Educație europeană prin promovarea culturii religioase”. Între anii 2009-2011, școala din Variaș a fost partenera Consiliului Local Variaș în derularea proiectului Comenius Regio cu tema: ”Îmbunătățirea comunicării dintre școală și celelalte instituții, factor important în afirmarea dimensiunii europene în educație”. În alt proiect Comenius Regio, cu titlul: ”O viață fără violență e dreptul meu”, instituția noastră școlară a fost  partenera Inspectoratului Școlar Județean Timiș. În prezent, între anii 2013-2015, Școala Gimnazială Gelu, structură a Școlii Gimnaziale Variaș, derulează un proiect Comenius Multilateral cu tema: ”Educație europeană prin artă dramatică”.

Pe lângă participarea la proiectele europene, menționate mai sus, prin iniţierea şi desfăşurarea altor activităţi educative și culturale, devenite deja „tradiţionale”: „Sărbătoarea matematicii varieşene” (din 1994), „Festivalul etno-cultural” (din 2005), Simpozionul județean „Oameni, evenimente, tradiţii din Banatul de câmpie” (din 2006), cadrele didactice de azi se aşează  într-o firească continuitate, reușind să menţină făclia spiritualităţii nestinsă în această localitate, constituindu-se, de asemenea, în modele de implicare eficientă în viața comunității.

În prezent, Școala Gimnazială Variaș este personalitate juridică având în coordonare activitatea din 5 structuri: Școala Gimnazială Gelu, Grădinița P.N. Variaș, Grădinița P.P. Variaș, Grădinița P.N. Gelu și Grădinița P.N. Sâmpetru Mic